Un nou altar la Căușeni

În orașul Căușeni s-a sfințit  încă un altar pentru  creștinii care vin să se roage în Casa Domnului, pentru cei ce așteaptă darul lui Dumnezeu dăinuind peste veacuri.

        La 7 iunie,  cu binecuvîntarea ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a fost oficiată Slujba de sfinţire a Paraclisului cu hramul ,,Nașterea Cinstitului Slăvitului Prooroc și ÎnainteMergătorul și Botezătorul Ioan’’ or. Căuşeni, de către părintele protoiereu mitrofor Ioan Pancu, preot paroh și protopop de Tighina, împreună cu un sobor de  preoții din raionul Căușeni.

În cuvîntul său de învăţătură, părintele Ioan Pancu  a vorbit despre necesitatea acestui paraclis. ,,În acest răstimp  de cînd  am început lucrările ştim că nu ne-a fost uşor, am trecut prin greutăţi şi încercări, dar iată astăzi avem cu toţii o zi de bucurie – s-a sfinţit  paraclisul în care o să ne rugăm, unde o să lucrăm propria mîntuire, căci  Biserica este o stea ce ne luminează calea spre Dumnezeu. Mulţumim ctitorilor pentru contribuţie, pentru jertfa lor. Ceea ce dăm lui Dumnezeu, în realitate este al nostru. A fi ctitor de biserică este o chemare şi binecuvîntare. Faptele bune aduc lumină pe chipul nostru. Şi cu cît numărul faptelor noastre sînt mai multe, chipul nostru este mai luminos. Să nu încetăm a face fapte bune”, a specificat părintele protopop.

La sfîrșit, Părintele a primit în dar Icoane aduse de către Ion Șaitan  cu susținerea bătrînilor de la azil-ul din Tănătari, r-l Căușeni.

După sfințire, Părintele a oferit o agapă frăţească pentru toţi creştinii prezenţi la Sfințirea Paraclisului.

PREDICA LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

  Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit cu ucenicii Săi

 s-a Înălţat la cer şi a şezut dea-dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl

(Marcu cap.XIV. 19)

Hristos s-a Înălțat!

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce a suferit patimi înfricoşate, răstignire şi moarte de care s-au înfricoşat nu numai firea omenească ci sau schimbat şi stihiile cerului şi a pământului, văzând răbdarea cea mai presus de fire omenească a treia zi a înviat din mormântul cel pecetluit şi străjuit cu strajă puternică, arătându-se pe sine biruitor al morţii şi stăpân al vieţii.

După sfânta Sa înviere din morţi s-a arătat femeilor mironosiţe care mergeau să ungă cu miresme trupul Domnului — neştiind că a înviat- şi cărora le zice  Bucuraţi-vă , apoi s-a arătat sfinţilor Săi ucenici şi apostoli care se risipise plini de întristare şi frică ,despărţiţi acum de învăţătorul lor Iisus Hristos şi pe care îi binecuvintează  cu părinteştile cuvinte Pace Vouă . La 8 zile s-a arătat Sfântului Apostol Toma , zicându-i să nu fie îndoielnic de învierea cea din morţi , ci să fie credincios. Apoi Domnul s-a arătat multora din cei care credeau întrânsul ca să-şi arate şi mai mult puterea Sa dumnezeiscă  prin învierea din morţi . Ba încă şi mai mult a petrecut  în mijlocul poporului alături de ucenicii Săi timp de 40 de zile ,învăţând şi tămăduind pe cei bolnavi flămânzind şi însetând , mâncând şi ospătând în mijlocul oamenilor păcătoşi, arătându-se prin aceasta ca nu este o nălucire ci este om şi Dumnezeu , care a venit în lume să cheme la mântuire pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi de jugul păcatelor. Îl vedem pe Domnul plin de milă şi bunătate în pridvorul lui Solomon la scăldătoarea oilor unde zăcea mulţime de bolnavi orbi şchiopi, uscaţi cum vindecă pe un slăbănog care a aşteptat 38 de ani în suferinţă. Îl vedem pe Domnul care zice N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi… stând de vorbă cu o femeie păcătoasă samarineancă lângă fântâna lui Iacov ,cerându-i apă să bea, fiind însetată firea omenească, dar o minune , Cel care a cerut apă trecătoare dăruieşte samarinencei apa cea vie apa cea veşnică , apa iertării păcatelor, după care îi făgăduieşte ca nu va înseta niciodată.

Călătorind Domnul pe cale cu ucenicii Săi şi întâlnind un orb din naştere ,Sfinţii Apostoli îl întreabă Doamne cine a greşit acesta sau părinţii lui de s-a născut orb?  dar Domnul Doctor al sufletelor şi al trupurilor vindecându-l le-a răspuns Nici acesta si nici părinţii lui ci pentru ca să se arate slava Lui Dumnezeu printrânsul . Iată iubirea cea mare de oameni a Lui Dumnezeu,  iată cele două firi a lui Hristos , firea omenească şi firea dumnezeiească lucrătoare în mijlocul poporului Înălţa la cer  cu trupul ca noi să fim şi mai tari în credinţa noastră faţă de

Dumnzeu care nu se desparte de sânurile părinteşti ci cu noi cei de pe pământ locuind împreună ca un om astăzi de pe Muntele Măslinilor se înalţă cu trupul cel înviat  şi transfigurat de pe pământ  la cer în slavă şi firea noastră cea căzută înălţându-o cu milostivirea Sa ,făgăduindu-ne tuturor ca va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor.

Praznicul Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos  are un caracter de mărire de încununare a operei mântuitoare a Lui Hristos Domnul. Cum Cel coborât cu smerenie pe pământ suferind chinuri şi moarte pentru mântuirea noastră astăzi se Înalţă în slavă cerească şezând de-a dreapta Tatălui în ceruri, unde din veci a fost biruitor al morţii, Împărat al slavei şi înoitor al firii noastre omeneşti Căci Domnul Iisus Hristos bogat fiind ,a sărăcit pentru noi ca să ne îmbogăţească prin sărăcia Lui (II Corinteni Cap.8, 9). În cartea Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că după patimă şi învierea Sa din Morţi Mântuitorul Hristos  timp de 40 de zile s-a arătat pe sine cu multe semne doveditoare, vorbind  despre cele ale Împărăţiei lui Dumnezeu până în ziua când s-a înălţat la cer după ce prin Duhul Sfânt a dat poruncile Sale apostolilor pe care ia ales.(Fapt. Ap. cap. I, 2-3), retrăgându-se apoi din Ierusalim spre Betania pe Muntele Măslinilor unde  a învăţat pe ucenicii săi să propovăduiască evanghelia la toată făptura apoi ridicându-şi sfintele Sale mâini i-a binecuvântat pe dânşii  şi despărţindu-se de dânşii S-a înălţat la cer (Luca cap. XXIV. 50.) Iar când se înălţa El ,ei priveau la cer cu ochii aţintiţi şi iată doi bărbaţi au stat lângă El îmbrăcaţi în hai albe zicând celor ce priveau la cer: Bărbati galeleeni ce staţi uitându-vă la cer? Acest Iisus care s-a înălţat de la voi la cer astfel va şi veni precum l-aţi văzut înălţându-se (Fapt.Ap.cap.I. 9-12).

Înălţarea Domnului cu trupul de pe pământ la cer este pentru oameni chezăşia mântuirii şi îndumnezeirii noastre după cuvintele Domnului care îndemna pe Sfintii Apostoli cât şi un indemn si pentru noi toţi  Aveţi credinţă în Mine……Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc şi iarăşi voi veni şi vă voi lua pe voi la Mine ,ca să fiţi şi voi acolo unde sunt şi Eu(Ioan cap.XIV.2-6). Când Mântuitorul Iisus Hristos se înalţă la cer făgăduieşte Sfinţilor Apostoli că nu-i va lăsa orfani văzând mâhnirea lor sufletească la despărţire .Le făgăduieşte că va fi cu dânşii până la sfârşitul veacurilor (Matei XXVIII.20) iar în rugăciunea arhierească rostită către Tatăl zice: Dar nu numai pentru aceştia mă rog ci şi pentru cei ce vor crede întru Mine după cuvântul lor (Ioan XVII 19-20), deci se roagă şi pentru noi toţi care credem Lui şi împlinim poruncile Lui făcându-ne fii ai Lui. Şi iarăşi Slava pe care Tu Mi-ai dat-o , dat-o şi lor ca să fie una ,precum una suntem. Eu întru ei şi Tu întru Mine ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum m-ai iubit pe Mine(Ioan cap.XVII 23.).

Prin sfânta Sa înălţare Mântuitorul Iisus Hristos ,uneşte cele cereşti cu cele pământeşti ,deschide calea către cer a fiecărui dintre noi şi ne asigură de marea Sa

iubire faţă de noi, dorind ca să fim împreună cu El după cuvintele Părinte aceia pe care mi-ai dat voiesc ca acolo unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine ca să privească slava Mea pe care Tu mi-ai dat-o căci M-ai iubit pe Mine înainte de întemeierea lumii.(Ioan cap.XVII.24.).

Iată ce loc şi ce cale de fericire veşnică ne pregăteşte Mântuitorul Iisus Hristos. La ce înălţime ne ridică unindu-ne cu Dumnezeu şi făcându-ne una cu El.

Adevărat s-a înălțat!

La 16 aprilie, în a doua zi a Sărbătorii Sfintelor Paşti, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea „Sfânta Teodora de la Sihla şi Sfântul Teodor Tiron” din satul Ulmu, raionul Ialoveni (stareţă maica egumena Macrina Ursu).

În cuvântul său de învăţătură Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, a vorbit despre Învierea Domnului care este „garanţia învierii noastre”. Între altele, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a spus: „Dacă a înviat Hristos şi noi vom învia. El a biruit moartea şi a risipit întunericul. Iadul a devenit neputincios şi fără de putere, pentru că Hristos i-a rupt legăturile. Iisus Hristos s-a făcut începătură învierii noastre. Îndumnezeind firea omenească ne deschide şi nouă calea spre îndumnezeire”.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru i-a felicitat pe cei prezenţi cu Învierea Domnului şi i-a îndemnat ca având nădejdea Învierii să mărturisească pe Hristos prin vorbă şi faptă-

La slujba oficiată de Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a fost prezent şi dl Tudor Coşleţ,ex-primarul satului Ulmu, care este şi ctitorul Mănăstirii de la Ulmu, fapt pentru care a fost decorat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu distincţia – Ordinul Sanctus Stephanus Magnus. După Sfânta Slujbă dl Tudor Coşleţ şi maica stareţă egumena Macrina au avut o discuţie cu ÎPS Petru în cadrul căreia dl Coşleţ l-a informat pe Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei despre lucrările de amenajare pe care urmează să le facă la aşezământul monahal de la Ulmu.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Intrarea Domnului în Ierusalim

Suntem în duminica a şasea din Postul Paştelor, numită Duminica Floriilor-iar în veacurile trecute ,,a Floriilor” sau ,,a Stîlpărilor”, care ne reaminteşte de intrarea triumfală a Mîntuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Cu puţin timp înainte de această intrare solemnă în oraşul Sfînt al evreilor,Mîntuitorul a vestit ucenicilor-pentru a treia oară-patimile ,moartea şi învierea (.Matei 20,17-19;Marcu 10,32-34 şi Luca 18,31-32).Tot cu cîteva zile înainte, îl înviase pe prietenul Său Lazăr din Betania, cel ce era mort de patru zile (сf.Ioan 11,1-44).Pentru că mai marii iudeilor hotărîseră Să-L ucidă Pe Iisus,El şi ucenicii Lui s-au retras ,pentru scurt timp,în cetatea Efraim,la nord de Ierusalim (Ioan,11,54).

În ajunul intrării  în Ierusalim Mîntuitorul cu ucenicii revin în satul Betania, unde au fost primiţi cu entuziasm de locuitori şi li s-a pregătit o cină – o cină a recunoştinţei – în casa unui oarecare Simon Leprosul. Erau de faţă  atît Lazăr cel înviat, cît şi surorile sale Marta, care slujea la masă şi Maria, care, luînd “un albastru cu mir de mare preţ”, l-a turnat pe capul şi picioarele lui Iisus, fapt care a provocat murmure din partea unor participanţi şi  mai cu seamă din partea lui Iuda, viitorul trădător, socotind că mirul s-ar fi putut vinde cu un preţ bun, iar banii puteau fi împărţiţi  săra­cilor (Ioan 12, 3-8; Matei 26, 7-13 şi Marcu 14, 3-9).Mîntuitorul le-a replicat acelora, prevestindu-şi din nou moartea: “pentru ziua îngropării Mele 1-a păstrat, căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea” (Ioan 12, 7-8; Matei 26, 12), ştiind că nu peste multe zile Maria se va număra printre mironosiţele care se vor îndrepta spre mormîntul Său, ca să-I ungă trupul cu miresme. În aceiaşi zi, mulţi dintre iudeii veniţi la Ierusalim vederea serbării Paştilor care se apropiau, au venit în Betania ca să-L vadă pe Iisus, dar şi pe Lazăr, ca să se convingă personal de realitatea învierii acestuia. Unii din aceşti iudei au crezut atunci în Iisus (Ioan 12, 10), fapt care i-a făcut pe mai mari iudeilor – arhierei, farisei sau alţi membrii ai Sinedriului, în frunte cu Caiafa – să hotărască uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr (Ioan, 11, 47-53 şi 12-10).

In ziua următoare, duminică are loc intrarea solemnă sau triumfală a lui Iisus în Ierusalim. Este lucru cunoscut că în antichitate erau primiţi cu o solemnitate deosebită într-un oraş sau în capitala unei ţări împăraţi, regi sau comandanţi de oşti, de regulă cînd se întorceau biruitori din războaie, dar și în alte împrejurări. Locuitorii oraşului respectiv, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, purtînd cununi de flori sau de frunze pe cap, ori buchete de flori şi ramuri înverzite în mîini, îi ieşeau în întîmpinare în afara zidurilor, în aclamaţii şi strigăte de bucurie, apoi intrau în cetate, împreună cu cel aşteptat şi cu însoţitorii lui, într-o impresionantă procesiune.

Intrarea triumfală a lui Iisus-Impăratul păcii în Ierusalim s-a desfăşurat cu un ritual puţin diferit, ea fiind descrisă de toţi Evangheliştii (Matei 21, 11-12; Marcu 11, 1-11; Luca 19, 29-38 şi Ioan 12, 12-18). Din relatările lor, aflăm că Mîntuitorul cu ucenicii au plecat din Betania în satul Betfaghe, în apropiere de Muntele Măslinilor din Ierusalim, de unde a trimis doi ucenici într-un sat ca să-I aducă o asină cu mînzul ei. Indeplinindu-i porunca, după ce şi-au pus veşmintele pe mînzul asinei, Iisus S-a aşezat pe ele şi  astfel şi-a  făcut intrarea în Ierusalim. Acestea s-au făcut ca să se împlinească cele scrise de proorocul Zaharia: “Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine blînd şi şezînd mînzul asinei fiul celei de sub jug” (Zah. 9, 9; Matei 21, 5).

Ca şi marii comandanţi de oşti sau cîrmuitori de popoare, Iisus era întîmpinat de o mare mulţime de oameni care își aşterneau hainele în cale, ori ţinînd în mînă ramuri de finic -pom care creşte în Ţara Sfîntă – sau “ramuri tăiate din copaci” şi strigînd: “Osana! Binecuvîntat este Cel Ce vine în numele Domnului! Binecuvîntată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cel de sus” (Marcu 11, 9-10), cuvinte luate din Psalmul 117, 26, “Osana” avînd sensul de “Mîntuieşte”. A fost una din rarele manifestări de recunoştinţă  din partea celor care s-au bucurat de binefacerile Dom­nului, izvorîte din iubirea Sa faţă de oameni.

Iisus intra în Ierusalim, cetatea regelui David, ca un împărat al păcii, iar mulţimile care L-au întîmpinat – printre care se vor fi aflat şi unii din cei vindecaţi de El – Îl  aclamă ca pe Mesia, Fiul lui David şi împăratul lui Israel. Trebuie să facem aici menţiunea că era pentru prima oară cînd Iisus acceptă să fie aclamat ca Mesia, Fiul lui David. Şi cu toate acestea, El nu intră ca un cîrmuitor politic oarecare, ci blînd şi aşezat pe un mînz de asină, precum şi cu o umbră de tristeţe în suflet, prilejuită de apropiatele Sale patimi, pe care le şi prevestise Apostolilor.

Sfîntul Evanghelist Matei vine şi cu o precizare, scriind: “Şi intrînd El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat zicînd: Cine este acesta? Iar mulţimile ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii” (Matei 21, 10-11), o nouă dovadă că tot mai mulţi vedeau în El pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu. Doar fariseii şi bătrînii poporului, duşmanii neîmpăcaţi ai Mîntuitorului, n-au voit să fie părtaşi la această sărbătoare, la acest triumf al Său. Sfîntul Evan­ghelist Luca relatează că unii dintre ei I-au spus: “Invăţătorule, ceartă-ţi ucenicii!”, la care El le-a dat replica: “Dacă ei vor tăcea ,pietrele vor striga!,,(Luca 19-39-40).

Iubiţi credincioşi!

Sărbătoarea de azi este considerată  ca un preludiu al Patimilor ,dar şi ca o poartă spre Înviere. După Intrarea în Ierusalim şi pînă la Înviere ,se vor petrece fapte deosebite ,care culminează cu moartea şi mai cu seamă Învierea Domnului, punctul central al opereiSalemîn­tuitoare. Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale, mai cu seamă în seara zilelor de joi şi vineri, zile care ne aduc aminte de vinderea, arestarea, judecarea şi condamnarea la moarte a lui Iisus,apoi de executarea sentinţei, prin răstignire sau crucificare.

Ca buni fii ai Bisericii, ca îndeplinitori ai învăţăturii Sale, trebuie să ne întrebăm, în această zi, cum trebuie să-L primim şi noi pe Hristos Domnul în sufletele noastre, cum putem să întămpină Învierea Lui? In primul rînd, prin participarea la Liturghia din această zi, cu suflete curate şi cu ramuri de salcie în mîini, semn al recunoştinţei noastre pentru tot ce a făcut El pentru noi. In al doilea rînd, pentru că intrăm în săptămîna care ne aduce aminte de patimile şi moartea Sa, trebuie ca această săp­tămînă  să o petrecem în reculegere, în post şi rugăciune, în măr­turisirea păcatelor în faţa preotului duhovnic, urmată de primirea Trupului şi Sîngelui Său în Sfînta împărtăşanie, Să-L întîmpinăm aşternîndu-I în cale florile recunoştinţei noastre faţă de El, dar şi faţă de semenii noştri, dacă le suntem îndatoraţi cu ceva, cu această frumoasă şi azi atît de rară virtute. Numai aşa vom fi vrednici să luăm parte la drama de pe Golgota şi apoi la slăvită Înviere. Să ne aducem aminte mereu de cuvintele pe care le-a rostit El însuşi la scurt timp după Intrarea Sa triumfală în Ierusalim: “Cît aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12, 36).

Să zicem şi noi în acest ceas de bucurie Premergător Patimilor Sale :”Cu stîlpări  întîmpinîndu-l ,cu credinţă neschimbată pururea lăudîndu-L,ca pe un făcător de bine ,să-i cîntăm:Osana Celui  dintru înălţime ,bine eşti cuvîntat ,Cel ce vii întru numele Domnului ,,Amin.

 

Suntem în duminica a şasea din Postul Paştelor, numită Duminica Floriilor-iar în veacurile trecute ,,a Floriilor” sau ,,a Stîlpărilor”, care ne reaminteşte de intrarea triumfală a Mîntuitorului în Ierusalim, înainte de Patimile Sale. Cu puţin timp înainte de această intrare solemnă în oraşul Sfînt al evreilor,Mîntuitorul a vestit ucenicilor-pentru a treia oară-patimile ,moartea şi învierea (.Matei 20,17-19;Marcu 10,32-34 şi Luca 18,31-32).Tot cu cîteva zile înainte, îl înviase pe prietenul Său Lazăr din Betania, cel ce era mort de patru zile (сf.Ioan 11,1-44).Pentru că mai marii iudeilor hotărîseră Să-L ucidă Pe Iisus,El şi ucenicii Lui s-au retras ,pentru scurt timp,în cetatea Efraim,la nord de Ierusalim (Ioan,11,54).

În ajunul intrării  în Ierusalim Mîntuitorul cu ucenicii revin în satul Betania, unde au fost primiţi cu entuziasm de locuitori şi li s-a pregătit o cină – o cină a recunoştinţei – în casa unui oarecare Simon Leprosul. Erau de faţă  atît Lazăr cel înviat, cît şi surorile sale Marta, care slujea la masă şi Maria, care, luînd “un albastru cu mir de mare preţ”, l-a turnat pe capul şi picioarele lui Iisus, fapt care a provocat murmure din partea unor participanţi şi  mai cu seamă din partea lui Iuda, viitorul trădător, socotind că mirul s-ar fi putut vinde cu un preţ bun, iar banii puteau fi împărţiţi  săra­cilor (Ioan 12, 3-8; Matei 26, 7-13 şi Marcu 14, 3-9).Mîntuitorul le-a replicat acelora, prevestindu-şi din nou moartea: “pentru ziua îngropării Mele 1-a păstrat, căci pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea” (Ioan 12, 7-8; Matei 26, 12), ştiind că nu peste multe zile Maria se va număra printre mironosiţele care se vor îndrepta spre mormîntul Său, ca să-I ungă trupul cu miresme. În aceiaşi zi, mulţi dintre iudeii veniţi la Ierusalim vederea serbării Paştilor care se apropiau, au venit în Betania ca să-L vadă pe Iisus, dar şi pe Lazăr, ca să se convingă personal de realitatea învierii acestuia. Unii din aceşti iudei au crezut atunci în Iisus (Ioan 12, 10), fapt care i-a făcut pe mai mari iudeilor – arhierei, farisei sau alţi membrii ai Sinedriului, în frunte cu Caiafa – să hotărască uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr (Ioan, 11, 47-53 şi 12-10).

In ziua următoare, duminică are loc intrarea solemnă sau triumfală a lui Iisus în Ierusalim. Este lucru cunoscut că în antichitate erau primiţi cu o solemnitate deosebită într-un oraş sau în capitala unei ţări împăraţi, regi sau comandanţi de oşti, de regulă cînd se întorceau biruitori din războaie, dar și în alte împrejurări. Locuitorii oraşului respectiv, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, purtînd cununi de flori sau de frunze pe cap, ori buchete de flori şi ramuri înverzite în mîini, îi ieşeau în întîmpinare în afara zidurilor, în aclamaţii şi strigăte de bucurie, apoi intrau în cetate, împreună cu cel aşteptat şi cu însoţitorii lui, într-o impresionantă procesiune.

Intrarea triumfală a lui Iisus-Impăratul păcii în Ierusalim s-a desfăşurat cu un ritual puţin diferit, ea fiind descrisă de toţi Evangheliştii (Matei 21, 11-12; Marcu 11, 1-11; Luca 19, 29-38 şi Ioan 12, 12-18). Din relatările lor, aflăm că Mîntuitorul cu ucenicii au plecat din Betania în satul Betfaghe, în apropiere de Muntele Măslinilor din Ierusalim, de unde a trimis doi ucenici într-un sat ca să-I aducă o asină cu mînzul ei. Indeplinindu-i porunca, după ce şi-au pus veşmintele pe mînzul asinei, Iisus S-a aşezat pe ele şi  astfel şi-a  făcut intrarea în Ierusalim. Acestea s-au făcut ca să se împlinească cele scrise de proorocul Zaharia: “Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine blînd şi şezînd mînzul asinei fiul celei de sub jug” (Zah. 9, 9; Matei 21, 5).

Ca şi marii comandanţi de oşti sau cîrmuitori de popoare, Iisus era întîmpinat de o mare mulţime de oameni care își aşterneau hainele în cale, ori ţinînd în mînă ramuri de finic -pom care creşte în Ţara Sfîntă – sau “ramuri tăiate din copaci” şi strigînd: “Osana! Binecuvîntat este Cel Ce vine în numele Domnului! Binecuvîntată este împărăţia care vine, a părintelui nostru David! Osana întru cel de sus” (Marcu 11, 9-10), cuvinte luate din Psalmul 117, 26, “Osana” avînd sensul de “Mîntuieşte”. A fost una din rarele manifestări de recunoştinţă  din partea celor care s-au bucurat de binefacerile Dom­nului, izvorîte din iubirea Sa faţă de oameni.

Iisus intra în Ierusalim, cetatea regelui David, ca un împărat al păcii, iar mulţimile care L-au întîmpinat – printre care se vor fi aflat şi unii din cei vindecaţi de El – Îl  aclamă ca pe Mesia, Fiul lui David şi împăratul lui Israel. Trebuie să facem aici menţiunea că era pentru prima oară cînd Iisus acceptă să fie aclamat ca Mesia, Fiul lui David. Şi cu toate acestea, El nu intră ca un cîrmuitor politic oarecare, ci blînd şi aşezat pe un mînz de asină, precum şi cu o umbră de tristeţe în suflet, prilejuită de apropiatele Sale patimi, pe care le şi prevestise Apostolilor.

Sfîntul Evanghelist Matei vine şi cu o precizare, scriind: “Şi intrînd El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat zicînd: Cine este acesta? Iar mulţimile ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii” (Matei 21, 10-11), o nouă dovadă că tot mai mulţi vedeau în El pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu. Doar fariseii şi bătrînii poporului, duşmanii neîmpăcaţi ai Mîntuitorului, n-au voit să fie părtaşi la această sărbătoare, la acest triumf al Său. Sfîntul Evan­ghelist Luca relatează că unii dintre ei I-au spus: “Invăţătorule, ceartă-ţi ucenicii!”, la care El le-a dat replica: “Dacă ei vor tăcea ,pietrele vor striga!,,(Luca 19-39-40).

Iubiţi credincioşi!

Sărbătoarea de azi este considerată  ca un preludiu al Patimilor ,dar şi ca o poartă spre Înviere. După Intrarea în Ierusalim şi pînă la Înviere ,se vor petrece fapte deosebite ,care culminează cu moartea şi mai cu seamă Învierea Domnului, punctul central al opereiSalemîn­tuitoare. Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale, mai cu seamă în seara zilelor de joi şi vineri, zile care ne aduc aminte de vinderea, arestarea, judecarea şi condamnarea la moarte a lui Iisus,apoi de executarea sentinţei, prin răstignire sau crucificare.

Ca buni fii ai Bisericii, ca îndeplinitori ai învăţăturii Sale, trebuie să ne întrebăm, în această zi, cum trebuie să-L primim şi noi pe Hristos Domnul în sufletele noastre, cum putem să întămpină Învierea Lui? In primul rînd, prin participarea la Liturghia din această zi, cu suflete curate şi cu ramuri de salcie în mîini, semn al recunoştinţei noastre pentru tot ce a făcut El pentru noi. In al doilea rînd, pentru că intrăm în săptămîna care ne aduce aminte de patimile şi moartea Sa, trebuie ca această săp­tămînă  să o petrecem în reculegere, în post şi rugăciune, în măr­turisirea păcatelor în faţa preotului duhovnic, urmată de primirea Trupului şi Sîngelui Său în Sfînta împărtăşanie, Să-L întîmpinăm aşternîndu-I în cale florile recunoştinţei noastre faţă de El, dar şi faţă de semenii noştri, dacă le suntem îndatoraţi cu ceva, cu această frumoasă şi azi atît de rară virtute. Numai aşa vom fi vrednici să luăm parte la drama de pe Golgota şi apoi la slăvită Înviere. Să ne aducem aminte mereu de cuvintele pe care le-a rostit El însuşi la scurt timp după Intrarea Sa triumfală în Ierusalim: “Cît aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12, 36).

Să zicem şi noi în acest ceas de bucurie Premergător Patimilor Sale :”Cu stîlpări  întîmpinîndu-l ,cu credinţă neschimbată pururea lăudîndu-L,ca pe un făcător de bine ,să-i cîntăm:Osana Celui  dintru înălţime ,bine eşti cuvîntat ,Cel ce vii întru numele Domnului ,,Amin.

 

Sfîntul Maslu-Ucraina

Cu bincuvîntarea IPS Petru, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor  s-a oficializat Taina Sfîntului Maslu în satul Ucrainca

Sfîntul Maslu -Coșcalia

În data de 8 martie 2012, cu Binecuvîntarea IPS Petru, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a avut loc ședința ordinară a Protopopiatului Ortodox de Căușeni în Parohia Ortodoxă Română ,, Sf.Voievozi Mihail și Gavriil» din sat.Coșcalia.
Întrunirea preoților a început cu oficierea Sfintei Taine a Maslului, ca o mîngîiere pentru creștinii din parohia Coșcalia. Serviciul divin a fost oficiat de către un sobor de preoți în frunte cu părintele protopop Ioan Pancu , care a ținut și un cuvînt de învățătură.


                                                                   

A   urmat apoi o agapă frățească organizată de comitetul parohial Coșcalia.

Dreapta credinţa ne asigură mântuirea

La 4 martie, în Duminica Ortodoxiei, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea „Sfânta Teodora de la Sihla şi Sfântul Teodor Tiron” din satul Ulmu, raionul Ialoveni (Stareţă Egumena Macrina Ursu).

În această zi a fost sărbătorit cel da-al doilea hram al acestui aşezământ monahal, Sfântul Teodor Tiron, care în acest a căzut în a patra zi din prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti.

După Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru a fost dată citirii Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către clerul şi credincioşii creştini din Patriarhia Română la Duminica Ortodoxiei.

În cuvântul său de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru s-a referit la rolul icoanelor în cultul ortodox, lupta care s-a dat pentru apărarea lor în primul mileniu creştin şi necesitatea păstrării Tradiţiei Ortodoxe. Între altele, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a spus: „Lupta împotriva icoanelor a început din cauza că unii creştini nu au înţeles ce însemnă cinstirea icoanelor şi anume că noi nu cinstim materia, ci persoana pictată, care prin viaţa ei sfântă s-a făcut cetăţean al Raiului. Astfel au apărut prigonitorii de icoane care, aşa cum aţi auzit şi în Pastorala Sfântului Sinod, au fost combătuţi cu argumente convingătoare de ierarhi şi împăraţi, prin care a lucrat Duhul Sfânt. Sfinţii Părinţi au stabilit că cinstirea icoanelor este un act plăcut lui Dumnezeu şi noi, ortodocşii, avem datoria să păstrăm Sfântă Tradiţie”.

„Să păstrăm dreapta credinţă, iar dreapta credinţă înseamnă cinstirea icoanelor, a sfinţilor, a Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Moaşte. Există şi astăzi dintre cei care se declară creştini, dar hulesc icoanele, încercând să atragă pe căi greşite şi pe alţii. Să stăm statornici în credinţa strămoşilor noştri, credinţă care ne asigură mântuirea. Să avem grijă ca să transmitem şi copiilor noştri şi nepoţilor adevărurile despre dreapta credinţă”, a îndemnat Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru al Basarabiei.

În cadrul Sfintei Liturghii ierodiaconul Antonie Telembici a fost hirotonit ieromonah.

Tot în această zi a fost omagiat dl. Tudor Coşleţ, ex-primarul satului Ulmu, ctitorul acestei mânăstiri, care a fost prezent la sfânta slujbă împreună cu toată familia. Conform unei tradiţii stabilite pentru acest sfânt aşezământ dl. Tudor Coşleţ a oferit după Sfânta Liturghie o agapă frăţească pentru toţi creştinii prezenţi la sfânta slujbă.

Domnul Tudor Coşleţ este primul basarabean care pentru faptele sale de bun creştin, a fost decorat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu distincţia – Ordinul Sanctus Stephanus Magnus.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

 

La Căuşeni s-a sfinţit piatra de temelie a unei noi biserici

În dimineaţa zilei de joi, 10 noiembrie, Mitropolitul Petru al Basarabiei, alături de un sobor de preoţi au a sfinţit piatra de temelie pentru construirea unei noi Biserici pe teritoriul Spitalului Raional „Ana şi Alexandru” din Căuşeni. Lucrările de construcţie vor fi coordonate de preotul Ioan Pancu, fost consilier raional şi fostul paroh al bisericii din satul Cîrnăţeni şi ctitor principal ai viitorului locaş sfînt. După slujba de sfinţire, mitropolitul Petru a rostit un cuvînt în care a subliniat importanţa deosebită a zidirii Casei lui Dumnezeu, îndemnându-i pe credincioşi să participe atât fizic cât şi material după posibilităţi la finalizarea ei. La ceremonia de oficiere a primei pietre au foste decoraţi de Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru pentru contribuţie la construcţia bisericii trei mereni cu crucea metropolitană, printre care şi preşedintele raionului Ilie Gluh. Odată cu prima piatră de temelie vor incepe efectiv lucrarile de construcţie a bisericii, promite ctitorul viitorului lăcaş. Astfel cît timpul o sa mai permita, se vor face lucrari de turnare a temeliei. Comform şefului Spitalului Raional Căuşeni pe teritoriul căruia va fi construit lăcaşul evenimentul s-a lăsat mult aşteptat şi că aici îşi vor afla mîngîierea sufletească atît pacienţii spitalului cît şi locuitorii acestui sector al oraşului. Conform enoriaşilor lăcaşul de cult este necesar pentru orăşeni. La sfîrşitul slujbei, de către Mitropolit, creştinilor le-au fost împărţite icoane
http://www.studio-l.md/index.php?option=com_jomtube&view=video&id=1296&Itemid=118

Creştinii adevăraţi cinstesc pe Maica Domnului

La 21 septembrie, ziua prăznuirii Naşterii Maicii Domnului pe stil vechi, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la biserica „Naşterea Maicii Domnului” din satul Ucrainca, raionul Căuşeni (preot paroh Mihail Câşlaru), cu ocazia sărbătoririi hramului acestei localităţi.
Cu binecuvântarea Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei, Preacucernicul părintele vicar administrativ Ioan Cosoi a rostit un cuvânt ziditor de suflet.
În cuvântul său de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, a vorbit despre copilăria, viaţa şi faptele Maicii Domnului şi locul Preasfintei Fecioare în cultul ortodox. „Maica Domnului este mijlocitoarea noastră la Mântuitorul Iisus Hristos, ca Cea care L-a născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor şi ca ceea ce toate le poate, ca maică a Mântuitorului nostru, aşa cum rostim în Paraclisul Maicii Domnului. Ea duce rugăciunile noastre la Fiul Său şi se roagă pentru mântuirea noastră. Noi spunem în una din rugăciuni că suntem fericiţi că o avem rugătoare pe maica Domnului, care se roagă ziua şi noaptea pentru noi. Suntem fericiţi că avem la cine apela în necazuri şi nevoi. Şi ştim că Maica Domnului pe nimeni nu lasă fără ajutor dacă rugăciunile noastre sunt fierbinţi şi stăruitoare”, a subliniat, între altele, Înaltpreasfinţitul Petru.  
„Cu tristeţe constatăm că există, aşa-numiţi, creştini care nu dau cinstea cuvenită Maicii Domnului. Să rămânem statornici în credinţa ortodoxă strămoşească, să cinstim pe Fecioara Maria şi pe sfinţii lui Dumnezeu, dacă dorim să fim creştini adevăraţi”, a mai îndemnat Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.
După tradiţionala procesiune în jurul bisericii, soborul de preoţi a oficiat un Te-Deum pentru ctitorii şi binefăcătorii sfântului locaş din Ucrainca. Cu a ceastă ocazie, Înaltpreasfinţitul Petru a înmânat mai multor creştini distincţii de vrednicie.   
Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a apreciat spiritul gospodăresc şi pastoral-misionar al părintelui paroh Mihail Câşlaru, fapt pentru care l-a gratificat cu distincţia „Crucea cu pietre scumpe”. „Ştim care era starea acestui sfânt locaş acum câţiva ani şi vedem că prin hărnicia părintelui Mihail lucrurile s-au îmbunătăţit. Este greu pentru sărăcia de astăzi să întreţii un locaş sfânt de asemenea dimensiuni, dar cu străduinţa părintelui Mihail situaţia este mulţumitoare. Pe viitor va trebui de căutat fondurile necesare pentru o reparaţie mai amplă. Sperăm ca Bunul Dumnezeu ne va ajuta şi va trimite oameni cu inimă mare ca să se poată continua lucrările de reparaţie la acest sfânt locaş. Părintele a deschis şi un centru social, prin care încearcă să ajute pe cei care se află în diferite dificultăţi şi are grijă de generaţia în creştere, fiind prezent în şcoală, le aduce Cuvântul lui Dumnezeu copiilor. Ţinând cont de activitatea părintelui am găsit de cuviinţă să-i acordăm această distincţie, pentru a-l încuraja la alte fapte bineplăcute în faţa lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru.
Părintele Mihail a mulţumit Întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei pentru vizită şi distincţiile acordate şi pentru sprijinul pe care l-a avut din partea Mitropoliei de când păstoreşte comunitatea din Ucrainca. De asemenea părintele Mihail a mulţumit tuturor creştinilor care fregventează biserica şi contribuie, după puteri, la întărirea vieţei duhovniceşti a satului.
La sfârşitul sfintei slujbe, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a acordat un interviu postului de televiziune Prime, în care s-a referit la necesitatea găsirii de surse financiare pentru întreţinerea bisericii din Ucrainca, care este şi un monument de artă, la activitatea părintelui paroh şi a felicitat toate doamnele care portă numele Maria cu ziua onomastică.
Biroul de presă a Mitropoliei Basarabiei

Sfintele Taine pentru militarii din Republica Moldova

În perioada Postului Mare, preoţii din protopopiatele Mitropoliei Basarabiei, cu binecuvântarea ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, desfăşoară campania caritabilă: „Sfintele Taine pentru militari”. Obiectivul acestei campanii este de a-i deservi spiritual pe soldaţii ortodocşi încorporaţi în Armata Naţională a Republicii Moldova şi de a oferi sprijin filantropic pentru ei. Campania se desfăşoară cu avizul prealabil al Comandamentului din cadrul Forţelor Armate.

Astfel, duminica trecută, mai mulţi preoţi din Protopopiatul Căuşeni, în frunte cu părintele protoiereu mitrofor Ioan Pancu, protopop de Căuşeni, au oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Unitatea de Infanterie a Forţelor de Menţinere a Păcii din Republica Moldova dislocate în satul Varniţa, raionul Anenii Noi.

Părintele protopop de Căuşeni a declarat cu această ocazie: „Protopopiatul nostru, fiind în vecinătate cu multe detaşamente de militari dislocate pe malul drept al Nistrului (pe linia de conflict cu separatiştii din Transnistria), se îngrijeşte spiritual şi material de necesităţile tinerilor soldaţi care îşi desfăşoară serviciul militar într-o zonă de conflict. Prin această campanie spirituală şi de caritate dorim să fim alături de ei ca să se bucure şi ei duhovniceşte de perioada Postului Mare”.

La rândul său, maiorul Ghenadie Butnari, comandant de companie, a declarat că: „La început au ţinut post 3 persoane care au dorit să se împărtăşească, apoi, pe parcursul Postului, numărul lor s-a ridicat până la 43 şi am răspuns propunerii părintelui protopop Ioan Pancu de a veni în mijlocul nostru şi de a oficia Sfânta Liturghie”.

Menţionăm că în Republica Moldova nu există preoţi capelani şi în foarte puţine unităţi militare există paraclise amenajate.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei