Conferință administrativă în Episcopia Basarabiei de Sud

35686947_10214765485906229_8742747441037574144_nÎn ziua de luni, 18 iunie 2018, Preasfințitul Părinte Veniamin – Episcopul Basarabiei de Sud, a avut o întâlnire cu toți preoții din cadrul Eparhiei cei-a fost încredințată spre păstorire.

  Momentul a fost precedat de săvârșirea unui Te-Deum de mulțumire Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra Episcopiei Basarabiei de Sud, asupra clerului și credincioșilor ei.

   În cadrul ședinței s-au discutat aspecte organizatorice privind buna organizare și desfășurare a activităților Eparhiei Basarabiei de Sud, protopopii și preoții prezentând scurte rapoarte despre starea protopopiatelor/parohiilor pe care le administrează și problemele cu care se confruntă.

   În partea finală Preasfinția Sa a făcut cunoștință cu toți preoții prezenți, pe care i-a încurajat să lucreze spre prosperarea Bisericii Lui Hristos, pe care au fost chemați să o slujească.

   Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Veniamin a oferit în dar câte un set de 17 cărți liturgice din partea Patriarhiei Române, pentru fiecare parohie din cuprinsul Episcopiei Basarabiei de Sud.

   Preasfințititul Părinte Veniamin le-a mulțumit tuturor pentru participare și implicare, adresându-le îndemnul să intensifice lucrările frumoase din comunitățile pe care le reprezintă.

35665629_10214765483786176_3240739930787282944_n

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei.

Реклама

Invierea Domnului

DSC_0870Sărbătoarea Paștelui este momentul în care prăznuim «omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și sâltând îl lăudăm pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat și preamărit, Dumnezeul parinților noștri». Ca acest lucru să se întâmple cu adevarat și în noi este nevoie ca sa zicem «fraților și celor ce ne urăsc pe noi si să iertăm toate pentru Inviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte câlcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

DSC_0905

Comemorarea eroilor români

Poto1La data de 15.02.2017,  când prăznuim Întimpinarea Domnului nostru Iisus Hristos la inițiativa veteranilor din s. Copanca, r-n Căușeni a fost săvârșită slujba de parastas pentru  comemorare  eroilor români căzuţi pe cîmpurile de luptă la Cimitirul oștesc din Feștelița. La slujba de pomenire au participat combatanții din Căușeni, Copanca, Tănătari, Ursoaia în frunte cu domnul Primar Nicolae Doreanu din sat. Feștelița și  domnul Ion Iofcev, directorul Liceului Lucian Blaga din Tiraspol. La finalul slujbei de Sfințire, Protoireul mitrofor Ioan Pancu, Protopop de Tighina, Parohul Bisericii ,, Nașterea Cinstitului Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan, or. Căușeni a precizat că „ori de câte ori ne întâlnim la un moment comemorativ sau de pome­nire a sufletelor celor ce s-au jertfit pentru patrie și neam, cea mai mare recunoștință pe care noi putem să o arătăm lor este aceea de a le urma exemplul. Toți, indiferent de responsabilitatea pe care o are fiecare în societate – în Armată, în Biserică sau în alte domenii de activitate –, să învă­țăm să fim uniți între noi și să prețuim ceea ce am primit de la înaintași, moștenirea culturală, spirituală și pământul sfânt al patriei noastre, care a fost udat cu sânge de eroi”.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul- hramul Sfintei Biserici

DSC_0604La 7 iulie, ziua când serbăm Naşterea Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos un sobor de preoți împreună cu Părintele Paroh Ioan Pancu au oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul comunităţii „Naşterea Sfântului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan” din oraşul Căuşeni (preot paroh PC Protoiereu Mitrofor Ioan Pancu).

În cuvântul său de învăţătură, Părintele Ioan Pancu a vorbit despre Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, ultimul şi cel mai important proroc al Vechiului Testament menționând  „Sfânta Evanghelie ne relatează despre modul minunat în care s-a născut Sfântul Ioan. Preotul Zaharia și soția lui Elisabeta, deși erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii.

În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu,Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară și se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii.

Este anunțat că i-au fost ascultate rugăciunile si că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea.

Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a 8-a zi când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii și rudele și voiau să-l numească pe prunc – Zaharia – ca pe tată. Pentru că era soție de prooroc și avea și ea darul proorociei, Elisabeta spune că se va chema Ioan. Pentru că cei strânși obiectau și îi cereau părerea, Zaharia a scris pe o tăbliță: „Ioan este numele lui”(Luca 1;63), iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrânețe, și mutul a început să vorbească) cei strânși au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?”(Luca 1;66). Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul, și al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie.

Preoții prezenți la Sfânta Liturghie a rostit un cuvânt de învăţătură, după care l-a felicitat pe părintele Ioan şi pe toţi creştinii, care poartă numele Înaintemergătorului şi Botezătorului Domnului nostru Iisus Hristos, cu ocazia zilei onomastice

Domnul Nicolae Gorban, Președintele raionului  Căuşeni, l-a felicitat la rândul său, pe părintele Ioan cu ocazia zilei onomastice și a făcut o contribuție pentru construcția Sfintei Biserici, menţionând lucrarea părintelui Ioan la sănătatea spirituală a căuşenenilor.

Cuvinte de apreciere la adresa părintelui Ioan au mai rostit Ion Prohnițchi care a venit cu o donație pentru lăcașul sfânt şi alţi fii duhovniceşti de-ai părintelui. Cei care au luat cuvântul i-au mulţumit părintelui Ioan pentru bunătatea sa, înţelepciunea şi dragostea cu care ascultă pe fiecare creştin.

Părintele Ioan a mulţumit preoților prezenți pentru slujba oficiată cu ocazia sărbătoririi hramului şi a dus mulţumiri creştinilor care sunt aproape şi sprijină ridicare noii biserici.

Părintele paroh şi consiliul parohial a adresat un îndemn, către toţi oamenii de bună credinţă, pentru a contribui din puţinul lor la ridicarea noului locaş.

DSC_0657DSC_0610DSC_0639DSC_0601

.

Mersul lucrărilor de construcție a Sf.Biserici. Raport

20160722_154849Cultul religios și parte componentă Comunitatea religioasă Parohia Ortodoxă Română Naşterea cinstitului Prooroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan reprezintă o formă de asociere religioasă a credincioşilor, clerici şi mireni, de religie ortodoxă. Comunitatea este parte componentă a Mitropolia Basarabiei, Biserica Ortodoxă Autonomă Locală în cadrul Patriarhiei Române.

Conducerea administrativă a parohiei este Consiliul Parohial (12 membri) fiind prezidat de preotul-paroh

Scopurile comunităţii sunt: desăvârşirea spirituală, sfinţirea şi mântuirea membrilor săi, profesarea în comun a credinţei şi a valorilor culturale româneşti.

Sarcinile comunităţii sunt: înmulţirea, întărirea şi răspândirea credinţei şi moralei creştine ortodoxe, asigurarea ca toţi membrii  comunităţii să vieţuiască potrivit învăţăturilor de credinţă ortodoxă, promovarea tradiţiilor şi culturii româneşti.

— În cadrul proiectului s-au efectuat următoarele lucrări

-: Pregătirea și montarea scelelor și a cofrajului

-Turnarea coloanelor din fața Sf.Biserici din beton armat până la cota 0

Turnarea clopotniței, centurii și tavanului. Ridicarea cupolelor nefinisate

— Lucrările de construcție au fost  planificate pentru perioada 11 mai – 25 septembrie 2016

Beneficiarii proiectului sunt creștinii români ai oraşului Căuşeni, în special ai sectorului ,,Micro”, cît și din localitățile din împrejurimi, care estimează în jur la  1200-1500 enoriaşi de diferite categorii și pături sociale.

20160822_091429.jpg

20160813_10061620160823_110404

20160722_154856

Mulțumire

dprrp_logo-1   Parohia Ortodoxă Română Nașterea cinstitului Prooroc Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan din or. Căușeni , aduce sincere mulțumiri Departamentului Politici pentru Romănii de Pretutindeni pentru ajutorul financiar acordat Bisericii noastre.

Vă rugăm să ne susțineți și în continuarie la construcția Bisericii.  Vă mulțumim din suflet pentru suținerea Dumnevoastră şi nădăjduim ca Bunul Dumnezeu să vă înmulțeasca Darurile sale cele bogate.

Schimbarea la fața a Domnului nostru Iisus Hristos

124278_acatistul-schimbarii-la_fataSchimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Aceasta sarbatoare aminteste de minunea petrecuta pe muntele Tabor, unde Hristos isi descopera dumnezeirea Sa prin natura umana pe care a asumat-o. Evanghelistul Matei spune «Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina» (Matei 17, 2), in vreme ce evanghelistul Marcu spune ca vesmintele Lui s-au facut albe ca zapada (Marcu 9,3). Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era «ca soarele», iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca «erau ca zapada», ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, caci «zapada» nu a fost topita de «soarele» din El. Amintim ca firea umana si dumnezeiasca din Hristos sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos.
Schimbarea la Fata a Domnului — scurt istoric
Sarbatoarea Shimbarii la Fata a Domnului dateaza de la inceputul sec. al IV-lea, cand Sfanta Imparateasa Elena zideste o biserica pe Muntele Tabor. Aceasta sarbatoare incepe sa fie mentionata in documente din prima jumatate a secolului al V lea. In Apus, sarbatoarea Schimbarii la Fata s-a generalizat mai tarziu, prin hotararea luata de papa Calist III ca multumire pentru biruinta crestinilor asupra turcilor la Belgrad, in anul 1456.
Exista obiceiul ca in aceasta zi sa se faca pomenire generala a celor trecuti la cele vesnice (Biserica Rusa). In unele zone, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului se aduc la biserica struguri, care se impart credinciosilor.
Icoana Schimbarii la Fata — prima icoana pe care trebuie sa o faca un iconar
Potrivit Traditiei, prima icoana pe care trebuie sa o realizeze un iconograf este icoanaSchimbarii la Fata. Zugravul cere prin aceasta realizare ca Hristos sa straluceasca in inima lui, lumina Slavei Sale negraite, descoperita Apostolilor pe Tabor. Avand datoria de a vesti prin imagine tainele lui Hristos, el trebuie sa se asemene Apostolilor care au trait minunea Schimbarii la Fata. Intr-un manuscris din Muntele Athos, i se cerea zugravului sa se roage cu lacrimi ca Dumnezeu sa-i patrunda in suflet si sa mearga la preot ca acesta sa se roage pentru el si sa-i citeasca troparul Schimbarii la Fata.
Schimbarea la Fata — dezlegare la peste
Desi ne aflam in postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a randuit ca pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, sa se faca dezlegare la peste pentru bucuria praznicului.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/

Hramul Bisericii-Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

DSC_0031.JPGJoi 7 iulie, ziua serbării Naşterii Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos pe stil vechi, ÎPS Petru Mitropolitul Basarabiei a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la paraclisul „Naşterea Sfântului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan” din oraşul Căuşeni, cu ocazia hramului acestei comunităţi (preot paroh PC Protoiereu Mitrofor Ioan Pancu, protopop de Căuşeni şi Ştefan-Vodă).

După înconjurarea tradiţională a sfântului locaş şi oficierea unui Te-Deum pentru sănătatea părintelui paroh şi a binefăcătorilor noului sfânt locaş, ÎPS Petru a rostit un cuvânt de învăţătură, după care l-a felicitat pe părintele Ioan şi pe toţi creştinii, care poartă numele Înaintemergătorului şi Botezătorului Domnului nostru Iisus Hristos, cu ocazia zilei onomastice.

Felicitându-l pe părintele Ioan, ÎPS Petru  a subliniat calităţile sale organizatorice, gospodăreşti şi misionare şi i-a urat ani mulţi de păstorire spre lauda Bisericii lui Hristos şi mântuirea sufletului sfinţiei sale şi a păstoriţilor săi.

Sfântul Ioan Botezătorul a devenit profetul cu glasul ca de tunet, ce fulgera împotriva desfrâului regilor, nedreptăţii cărturarilor şi a fariseilor şi împotriva păcatului de orice fel. El propovăduia cu putere pe Hristos în ţinutul Iordanului, spunând: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 3, 2). „Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. „Cel ce vine după mine, mai mare decât mine este; vânturătoarea este în mâna sa şi va curăţi aria. Grâul îl va aduna în hambarele Sale, iar pleava o va arde în foc nestins”.

Predica Sfântului Ioan Botezătorul a trezit tot ţinutul Iordanului, care zăcea în întunericul păcatelor şi în umbra morţii. Poporul se apropie de Iordan, unde Ioan propovăduia venirea lui „Mesia” şi boteza cu apă, pregătind Calea Domnului.

Celor ce se apropiau de dânsul, mărturisindu-şi păcatele, le spunea: „Faceţi roduri vrednice de pocăinţă”. „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel care are bucate aşişderea să facă” (Luca 2, 8, 11).
Așadar, să întâmpinăm naşterea Sfântului Ioan cu inima arzând de pacea şi dragostea Împărăţiei lui Dumnezeu, să-i strigăm lui aşa: „Bucură-te, cel ce eşti darul lui Dumnezeu; bucură-te, steaua stelelor şi zorile răsăritului celui de sus; bucură-te, cel ce îndreptezi paşii noştri pe calea mântuirii; bucură-te, cel ce speli inima noastră cu botezul pocăinţei; bucură-te, împărtăşitorul darurilor Împărăţiei lui Dumnezeu; bucură-te, prea cinstite Înaintemergătorule al mântuirii noastre”. Amin.

 

 

Credința și faptele -treptele spre Dumnezeu

DSC_0230 La 7 iunie, 2016 s-au  împlinit 5 ani de la deshiderea și sfințirea  Paraclisului cu hramul ,,Nașterea Cinstitului Slăvitului Prooroc și ÎnainteMergătorul și Botezătorul Ioan’’ or. Căuşeni . Părintele protoiereu mitrofor Ioan Pancu, preot paroh împreună cu un sobor de  preoții au oficiat un ten-deum de sănătate.

În cuvîntul său de învăţătură, părintele Ioan Pancu  a vorbit despre necesitatea acestui paraclis. ,,În acest răstimp  de cînd  am sfințiti Paraclisul și au început lucrările de construcție pentru Sfânta Biserică  ştim că nu ne-a fost uşor, am trecut prin greutăţi şi încercări, dar iată astăzi avem cu toţii o zi de bucurie – o zi în care sărbătorim munca și osteneala noastră. Au trecut cinci ani de la sfințirea paraclisului în care  ne rugăm și  lucrăm pentru propria mîntuire, căci  Biserica este o stea ce ne luminează calea spre Dumnezeu. Mulţumim ctitorilor pentru contribuţie, pentru jertfa lor. Ceea ce dăm lui Dumnezeu, în realitate este al nostru. A fi ctitor de biserică este o chemare şi binecuvîntare. Faptele bune aduc lumină pe chipul nostru. Şi cu cît numărul faptelor noastre sînt mai multe, chipul nostru este mai luminos. Să nu încetăm a face fapte bune”, a specificat părintele protopop

 

Invierea Domnului-sarbatoarea sarbatorilor

DSC_1444.JPGÎnvierea Domnului este singura și fără sfârșit mângâiere. Învierea Mântuitorului ne dă sens vieții și curaj trecerii din această trecătoare viață spre cea veșnică. Învierea Celui răstignit pe cruce pentru păcatele noastre ne cheamă la întâlnirea cu El în taina vieții celei veșnice, ne invită la masa bucuriei sfintei Împărtășanii: „gustați și vedeți cât de bun este Domnul”!

Hristos a înviat!

După cele mai triste momente care s-au petrecut unul după altul, când Iisus Mântuitorul a fost părăsit, trădat, condamnat la moarte, gustând durerile suferințelor ei, înviind din morți, se arată celor care L-au urmat, suferind nedreptatea, mângâindu-i în tristețea lor de care erau cuprinși, întrebându-i „de ce plângeți?” (Ioan 20, 15).

Plânsul este expresia profundei dureri, se manifestă și nu poate fi controlat, dar el exprimă starea omului în situații diferite. Lacrimile sfintelor femei purtătoare de mir, lacrimile lui Petru cel căzut, tristețea celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Luca 24, 17), sunt mărturii ale durerii ce s-a consumat în cetatea Ierusalimului, locul unde neamul omenesc a fost mântuit (salvat) din marea tristețe a păcatului și a morții. Cele mai cumplite evenimente din istoria omenirii s-au petrecut când Cel fără de păcat își asumă păcatele lumii, care, pe dealul Golgotei, deasupra crucii timp de trei ceasuri vor apăsa în întunericul din mijlocul zilei vinerii celei mari.

„Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 30) este glasul împlinirii misiunii pe care a primit-o Fiul lui Dumnezeu venind în această lume! Neamul omenesc a fost mântuit prin Crucea suferințelor și a bucuriei, El, cel nevinovat devine victimă și sacrificator, pentru a reda omului fericirea și viața cea veșnică.

Înviind Domnul și Mântuitorul nostru, blestemul și lacrimile cele de întristare au fost biruite.

Cât este de sfântă această noapte plină de strălucire și de mântuire, deoarece ea vestește venirea zilei celei purtătoare de lumină a Învierii, a zilei fără înserare, a izbăvirii de întristare și a gustării bucuriei cerești. Astăzi prăznuim Paștile cele noi, biruința Învierii și a vieții, taina iertării păcatelor, începutul unei vieți noi în care bucuria și viața, nu mai au sfârșit.

Învierea Domnului este singura și fără sfârșit mângâiere. Învierea Mântuitorului ne dă sens vieții și curaj trecerii din această trecătoare viață spre cea veșnică. Învierea Celui răstignit pe cruce pentru păcatele noastre ne cheamă la întâlnirea cu El în taina vieții celei veșnice, ne invită la masa bucuriei sfintei Împărtășanii: „gustați și vedeți cât de bun este Domnul”!

Omenirea de astăzi, aflată în disperarea și apogeul tristeții, caută căi de izbăvire. În tumultul și oboseala stresantă a zilei, a provocărilor, a bolilor incurabile, a neputinței, a limitelor și slăbiciunilor, a lacrimilor fără sfârșit ce curg pe fața ei tristă, din mormântul aflat în grădina evlaviosului și cu frică de Dumnezeu Iosif, biruitor a înviat Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a mângâiat pe cei ce plângeau, aducându-le curajul biruinței și bucuria izbăvirii de întristare.

De Sfânta Înviere, nimeni nu trebuie să fie trist. Să ne ostenim făcând și împlinind cele pentru sufletele noastre, vizitând pe cei singuri, bolnavi, triști, uitați, părăsiți, bucuria și izbăvirea de întristare să le trăim împreună în taina Bisericii și în viața noastră.

Primăvara și frumusețea ei ne întâmpină trezindu-ne pe toți la asumarea și mărturisirea crucii și Învierii Domnului. În zilele de post și rugăciune am purtat crucea și durerea cu gândul la biruința Învierii. Acum, să ne iertăm, îmbrățișându-ne unul pe celălalt, să imităm pe Mântuitorul Cel înviat, care ne întâmpină pe toți:„Bucurați-vă!”

În această sfântă zi să redevenim purtători de lumină și bucurie veșnică, mărturisind și vestind tuturor Hristos a înviat!

DSC_1435.JPGDSC_1338.JPG